Încrederea: poate ne naștem cu ea, poate nu
Se spune că “încrederea este cheia”. Indiferent dacă faceți un pas într-o cameră plină de investitori, că vă pregătiți pentru un mare eveniment sportiv sau că vă pregătiți pentru un interviu, încrederea de sine joacă un rol important. Poate face diferența dintre dominarea și ratarea sarcinii din fața ta.
Deci, ce este încrederea de sine, mai exact? În sensul cel mai larg, este termenul pe care îl folosim pentru "capacitatea de percepție a unei persoane de a realiza un anumit nivel de performanță". În esență, cât de puternic simțim că putem reuși într-o anumită sarcină (de exemplu să obținem o notă bună la un test).
O încredere de sine scăzută, s-a dovedit a contribui la mai multe rezultate negative, cum ar fi timiditatea, anxietatea socială și problemele de comunicare, care pot afecta totul, de la relațiile cu prietenii și partenerii romantici, până la primirea sau nu a unei promovări la locul de muncă. Mai mult, studiile sugerează că încrederea de sine scăzută vă poate prezice riscul pentru probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia și tulburarea bipolară. De asemenea, poate complica problemele de sănătate mentală existente făcându-vă să simțiți că nu aveți ce este necesar pentru a vă face bine.
Deci, există o modalitate de creștere a încrederii de sine? Și cum, mai exact, arată încrederea de sine în creierul nostru?
Aceste întrebări au provocat interesul Dr. Mitsuo Kawato, director la Laboratoarele de Neuroștiințe Computaționale la ATR, Kyoto. El a fost unul dintre autorii unui recent studiu de cercetare care a folosit antrenarea creierului, imagistica creierului și inteligența artificială (un proces numit neurofeedback decodat) pentru a încerca să răspundă la întrebarea "Cum este încrederea de sine reprezentată în creier?" Rezultatele obținute din studiu a indicat faptul că încrederea este asociată cu modele specifice activității creierului și că este posibil să se modifice și să se îmbunătățească încrederea în sine a unui individ prin întărirea acestor modele.
În studiu, participanții au intrat într-un scanner de creier care le-a monitorizat continuu activitatea creierului. Ei au fost rugați să efectueze o sarcină perceptivă – să raporteaze dacă au crezut sau nu că un grup de puncte afișate pe un ecran se mișca spre stânga sau spre dreapta – și li s-a cerut, de asemenea, să evalueze cât de încrezători s-au simțit în legătură cu răspunsul lor.
Cercetătorii au folosit apoi un sistem de inteligență artificială și “psihofizică riguroasă” pentru a identifica modelul prezentat al activității creierului, când un participant a raportat senzația de încredere în alegerea lui.
Apoi, participanții au fost rugați să îndeplinească o nouă sarcină: încercați să vă schimbați activitatea creierului pentru a mări un disc prezentat pe ecran...fără instrucțiuni suplimentare!
Ori de câte ori scannerul cerebral a detectat modelul de "încredere ridicată" al activității în creierul participantului, participantul a fost recompensat cu un mic cadou monetar – iar discul a devenit mai mare. Între timp, participanții nu au avut nici o idee că activitatea creierului lor "de încredere ridicată" era ceea ce le făcea banii!
La finalul studiului, participanții au fost din nou rugați să-și evalueze încrederea în sine atunci când a venit vorba de sarcina perceptuală – și au raportat în mod constant, că nivelul de încredere al acestora era mai mare.
Ceea ce este deosebit de interesant în legătură cu această constatare este că, în timp ce participanții au arătat un nivel îmbunătățit de încredere, performanța lor reală asupra sarcinii a rămas aceeași. Deci, chiar dacă abilitățile lor nu se ameliorează, participanții se simțeau mai încrezători în privința lor.
Studiul a fost mic – doar șaptesprezece persoane – dar ne oferă o nouă perspectivă asupra mecanismelor de încredere în sine. Două concluzii importante? Încrederea în sine poate fi îmbunătățită cu un efort putin sau deloc conștient din partea individului, și cât de mult încrederea în sine pe care cineva o raportează reflectă performanțele lor obiective.
În timp ce sunt necesare mai multe cercetări pentru a consolida aceste constatări, cercetătorii lucrează deja pentru a dezvolta o aplicatie clinică pentru pacienții care au condiții psihiatrice.
Cu toate capcanele asociate cu încrederea în sine scăzută, impactul potențial al antrenării creierului asupra creșterii încrederii este enorm – și oamenii de știință sunt doar la început.

